Mass media şi departamentele de comunicare ale instituţiilor publice sau private reprezintă o opţiune de carieră posibilă pentru un absolvent al FSPUB. Formarea interdisciplinară, dezbaterile şi lecturile, încurajarea exprimării unor opinii argumentate, spiritul critic şi libertatea de gândire i-au ajutat pe studenţii noştri în cariera lor din aceste domenii, aşa cum ne-au foarte frumos ne-au mărturisit:
Jurnalist, în prezent la Forbes România SPF, Master Relaţii Internaţionale, în prezent doctorand „În 2004, mă pregăteam pentru concursul de admitere la Facultatea de Științe Politice. Examenul s-a dovedit a fi diferit față de clasicele concursuri de admitere ale vremii. Încă de atunci Facultatea de Științe Politice promitea să vină cu ceva nou, inedit în peisajul academic românesc. Iar așteptările nu mi-au fost înșelate. Mulți dintre profesori, foarte tineri, aveau o experiență vastă, de cele mai multe ori internațională, în diferite organizații sau instituții. Pentru un student ei reprezintă, din acest punct de vedere, o comoară neprețuită. Fiecare în parte a reprezentat un model pentru mine, iar datorită lor, parcursul meu academic a rămas strâns legat de această instituție. În plus, multe dintre lucrurile pe care le-am deprins aici le-am putut folosi și în cariera profesională care a coincis cu viața academică. Am învățat aici cât este de important să argumentezi ideile pe care le susții și să poți avea un dialog constructiv cu cei care au opinii contrare cu ale tale. Și mai ales, am învățat cât de importante sunt verticalitatea și spiritul analitic.” Specialist comunicare, Fondul Român de Dezvoltare Socială, Director și membru fondator Asociația Smart Projects; Director și co-fondator CDnews.ro SPR, Master Politică Europeană și Românească „După 8 ani de la absolvirea Facultății de Științe Politice, privind retrospectiv, pot spune cu siguranță că, un considerabil merit pentru persoana care sunt acum, și nu mă refer strict profesional, se datorează acestei alegeri făcute. Am ales să merg pe drumul, destul de incert la acea vreme, al studierii acestui melanj dintre drept, istorie și filosofie politică, dintr-o simplă curiozitate care mai poate fi numită și instinct. Nu m-am înșelat. Facultatea de Științe Politice, prin personalul didactic și anvergura academică, are remarcabila capacitate de a construi caractere și chiar de a profila cariere. Dacă pe mine alegerile în carieră m-au făcut să mă dezvolt pe segmentul comunicării și al sectorului nonguvernamental, alți colegi de ai mei s-au regăsit în cariere academice, diplomatice și în consultanță politică. De ce aș recomanda absolvenților de liceu să aleagă această facultate? Mai important decât puterea exemplului unor cariere de succes, este faptul că absolvirea acestei facultăți te poate face să fii parte din capitalul uman atât de necesar pentru dezvoltarea unei societăți performante și competitive.” Vlad Stoicescu Jurnalist; reporter special și editorialist la "Evenimentul zilei", în perioada 2008-2011; co-fondator și editor al revistei online Dela0.roSPR „În 2003, când am dat examen de admitere la FSPUB, amfiteatrul de la Istorie care a găzduit concursul era arhiplin. Țin minte că în acel an s-a înregistrat una din cele mai acerbe competiții pentru obținerea statului de student al facultății. Îmi amintesc dimineața aceea însorită și starea de încordare a tatălui meu, care m-a însoțit la examen neștiind foarte bine de ce naiba dădea fiul său concurs la o facultate cu profil incert. Nici pentru mine nu era tocmai ceea ce s-ar numi "dragoste la prima vedere". Eram acolo, în parte, pentru că îmi plăcea istoria, dar știam sigur că nu vreau să fac studiile universitare de profil. Căutam o înțelegere dincolo de istorie a istoriilor - sună cam complicat, nu? - și nici nu prea am reușit s-o obțin în primul an de FSPUB. După care mi-am dat seama că alerg după o himeră și că, de fapt, caut un capăt de ață care cu greu se găsește în facultățile românești. Capătul acela de ață se cheamă "gândire critică". FSPUB a fost pentru mine un loc cu bunele și relele sale. Dar chiar FSPUB m-a învățat că nu e cazul să ridic nimic pe un piedestal și că toate lucrurile sunt contestabile și tocmai de aceea perfectibile. A fost, cumva, o loterie chiar în asta. Nu știam când am intrat la Științe Politice de ce e mai bine să ai liste de lecturi recomandate decât manuale. Nu știam de ce e mai bună dezbaterea decât consensul. Nu știam de ce e mai bine uneori să greșești cu Sartre decât să ai dreptate cu Aron. Le-am aflat acolo, dar nu pentru că mi s-au băgat programatic pe gât, ci pentru că sentimentul meu ca student al facultății a fost mereu că există suficientă libertate academică pentru ca fiecare să-și găsească într-un final drumul. Fiecare, adică, dintre cei care își doresc să-l găsească. În definitiv, orice facultate îți dă o diplomă. Puține, însă, te lasă să cauți și un sens. Cu toate defectele sale, FSPUB a făcut asta pentru mine. Cu toate defectele mele, de student intrat în facultate pe locurile cu taxă și ieșit bursier și cu una din cele mai bune lucrări de licență din promoție (îmi permit, măcar aici, să-i cred orbește pe evaluatori), găsesc că n-aș fi reușit asta de unul singur. Dacă se poate spune un lucru cu certitudine despre FSPUB acela e că aici universitatea funcționează în dublu sens: înainte de a fi două convenții ierarhice, "studenții" și "profesorii" sunt două grupuri care se completează reciproc. Uneori mai bine, alteori mai rău. Asta depinde, în ultimă instanță, de fiecare dintre noi.” Jurnalist SPR, Master comparative Politics „Facultatea de Știinte Politice nu a fost prima mea opțiune in 2003. Era atunci in vogă să faci comunicare. Am dat admitere și la SNSPA și la Științe Politice. La ambele era vorba de examen la filosofie. Am ales în final Științe Politice pentru că mi s-au părut mai bune subiectele de la examenul pentru admitere. Ieșeau din tiparul acelor vremuri, cel al reproducerii unui text învățat. Am tot avut confirmări pe parcursul anilor că am luat decizia corectă. Una dintre ele a venit în 2010, când eram studentă la un master la Universitatea din Amsterdam. La cursul despre genocid erau cateva lecturi obligatorii. Eu le citisem aproape pe toate la un curs avut în cadrul Facultății de Științe Politice cu trei ani înainte. În presă am ajuns la recomandarea unui profesor. A intuit bine pentru că după opt ani practic aceeași meserie. Mi se spune încă că am tendința să scriu puțin academic, mai mult ca un cercetător decât jurnalist. Pentru mine e un compliment care are legătură cu anii petrecuți în cadrul facultății de Științe Politice (6 la număr), cu lucrările scrise, discuțiile de la seminarii și numeroaseler lecturi.” |